
Ntô sicilianu scrittu, s'usava a li voti la «J» 'n pusizzioni finali.
Ìndici |
Oi la "j" finali è picca usata ntâ littiratura siciliana, mentri tannu era usata chiù assai.
sej (sei)
faj (fai)
maj (mai)
giaj (giai, giaiu) -> n'aceddu (Garrulus glandarius) chiamatu "ghiandaia" ntô talianu
toj (toi, tò)
saj (sai)
haj (hai)
mej (mei, mè)
soj (soi, sò)
oramaj (oramai)
oj (oi, oji, oggi)
voj (voi)
assaj (assai)
appoj (appoi)
casumaj (casumai)
chiossaj/chiassaj (chiossai/chiassai)
guaj (guai)
ecc.
Racumannamu di nun usari sta "j" finali e cunzidiramu lu sò usu comu n'erruri.
Why are we here?
All text is available under the terms of the GNU Free Documentation License
This page is cache of Wikipedia. History